Raspunderea furnizorilor de servicii ale societatii informationale în România

• Author: Drd. Mihaela Giuraniuc (Tudorache)
• Position: Avocat în Baroul Bucuresti
• Pages: 118-136

118 Volume 2, Issue 1, December 2011 Juridical Tribune

Rspunderea furnizorilor de servicii

ale societii informaionale în România

Drd. Mihaela GIURANIUC (TUDORACHE)

1

Rezumat

Scopul urmrit de prezenta lucrare este de a analiza legislaia, doctrina şi

jurisprudena privind rspunderea furnizorilor de servicii ale societii informaionale din

România şi de a contribui la stadiul actua l a l cunoaşterii în materie. Obiectivele urmrite

de autor sunt: identificarea particularitilor de implementare în dreptul românesc a

Directivei Comerului Electronic; identificarea problemelor care ar putea aprea la

interpretarea legisla iei româneşti; elabor area de propuneri de lege ferenda. În dreptul

românesc, regula este rspunderea furnizorilor de servicii ale societii informaionale.

Limitarea rspunderii se aplic numai pentru anumite activiti desfşur ate de prestator ii

de servicii, definite limitativ de a rt. 12-15 din Legea nr. 362/2002, cum a r fi: intermediere

prin simpla transmitere, stocare temporar de informaii, stocare permanent de

informaii, oferirea de instrumente de cutare a informaiei şi legturi cu alte pagini de

web. Legea român nu ofer posibilitatea obligrii unui furnizor de servicii s

monitorizeze, fie şi în cazuri par ticulare, informaiile pe care le transmite sau stocheaz

sau obliga ia de a cuta activ fapte şi circumstane. Notificarea şi procedura de înlturare

a coninutului nu sunt obligaii legale în legea român. Legea român se aplic numai

furnizorilor de servicii stabilii în România.

Cuvinte-cheie: furnizor de servicii ale societii informaionale, intermediere prin simpla

transmitere, stocare temporar de informaii, stocare permanent de informaii,

instrumente de cutare a informaiei, legturi cu alte pagini web.

Clasificare JEL: K33, K42

I. Introducere

Internetul este una dintre cele mai vibrante platforme pentru dezvoltarea

comunicrii pe care a vzut-o omenirea de când presa lui Gutenberg a revoluionat

ştiina tiparului.

Limitarea r spunderii intermediarilor de servicii de internet este necesar

atât din punct de vedere al inovaiei şi investiiilor în tehnologia de internet, cât şi

pentru protecia drepturilor fundamentale ale cetenilor, inclusiv dreptul la via

privat şi la libertatea de exprimare2.

1 Mihaela Giuraniuc (Tudorache), avocat în Baroul Bucureşti, mihaela@tudorache.net

2 Electronic Frontier Foundation, Submission of the Electronic Frontier Founda tion on the

Consultation on the EU E-Commerce Directive (2000/31/EC), diponibil la

Juridical Tribune Volume 1, Issue 2, December 2011 119

Problematica limitrii rspunderii intermediarilor de ser vicii de internet a

fost una dintre primele probleme cu care s-au confruntat actorii din mediul virtual.

La sfârşitul anilor ‘90, în Statele Unite ale Americii au fost legiferate dou

regimuri juridice car e reglementeaz „ pe vertical” (pe materii) condiiile de

exonerare a rspunderii intermediarilor de servicii de internet:

 În 1996, Communications Decency Act (CDA) – seciunea 230 (c)3 care

reglementeaz exonerarea de rspundere în orice materie, cu excepia proprietii

intelectuale, dac coninutul este furnizat de altcineva decât intermediarul de

servicii de internet;

 În 1998, Digital Millennium Copyright Act (DMCA) – titlul 5124 care

reglementeaz exonerarea de rspundere în materia drepturilor de autor, dar numai

în anumite condiii5.

Cele mai reprezentative cazuri cu care s-au confruntat instanele din Statele

Unite ale Americii, având ca obiect a ngajarea rspunderii intermediarilor de

servicii de internet, au fost: Zeran vs. American Online Inc.6, Cubby Inc. vs.

CompuServe7, Religious Technology Center vs. Netcom8.

La nivelul Uniunii Europene, rspunderea intermediarilor de servicii de

internet este reglementat „pe orizontal” (p entru toate materiile cu excepia

jocurilor online, a vieii private şi a datelor personale) prin Directiva 2000/31/EC

privind unele aspecte legale ale serviciilor societii informaionale, şi în special

comerul electronic, pe piaa intern, adoptat la 8 iunie 20009 (Directiva

Comerului Electronic).

http://www.eff.org/files/filenode/international/EFFEUeCommerceDirectiveConsultationResponse.

pdf. Data ultimei accesri: 03.11.2011.

3 U.S. Congress, Communications Decency Act, 1996; disponibil la: http://groups.csail.mit.edu/mac/

classes/6.805/articles/cda/cda-final.html; data ultimei accesri: 03.11.2011.

4 U.S Copyright Office, The Digital Millennium Copyright Act of 1998; disponibil la:

http://www.copyright.gov/legislation/dmca.pdf; data ultimei accesri: 03.11.2011.

5 Lilian Efwards, Role a nd Responsibility of Internet Intermediaries in the Field of Copyright and

Related Rights; disponibil la: http://www.wipo.int/copyright/en/doc/role_and_responsibility

_of_the_internet_intermediaries_final.pdf, p. 7; data ultimei accesri: 03.11.2011.

6 Decision No. 97-1523 from 21.11.1997, United State Court of Appeals for the Fourth Circuit,

disponibil la: http://www.techlawjournal.com/courts/zeran/71112opn.htm; data ultimei accesrii:

03.11.2011.

7 Decision no. 776 F.Supp. 135 from 29.10.1991, United States District Court S.D. New York,

disponibil la: http://www.bitlaw.com/source/cases/copyright/cubby.html; data ultimei accesri:

03.11.2011.

8 Decision no. 907 F.Supp. 1361 from 21.11.1995, United States District Judge; disponibil la:

http://www.law.cornell.edu/copyright/cases/907_FSupp_1361.htm; data ultimei accesri:

03.11.2011.

9 Dir ectiva 2000/31/EC privind unele aspecte legale ale serviciilor societii informaionale, şi în

special comerul electronic, pe piaa intern, Jurnalul Oficial al Comunitii Europene, L 178 din

17.7.2000, p. 257-272; disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?ur

i=CELEX:32000L0031:en:NOT.